locomoțiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOCOMOȚIÚNE s. f. v. locomoție.locomoțiune (Dicționar de neologisme, 1986)LOCOMOȚIÚNE s.f. v.
locomoție.
locomoțiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*locomoțiúne f. (d.
locomotor). Acțiunea de a te mișca dintr´un loc într´altu:
locomoțiunea a devenit mult maĭ rapidă de la înființarea căilor ferate.locomoțiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LOCOMOȚIÚNE s. f. v. locomoție.locomoțiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)locomoți(un)e f. putere de a se mișca dintr’un loc într’altul.