locomotor (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOCOMOTÓR, -OÁRE, locomotori, -oare, adj. De locomoție, pentru locomoție. – Din
fr. locomoteur.locomotor (Dicționar de neologisme, 1986)LOCOMOTÓR, -OÁRE adj. De (pentru) locomoție. //
s.n. Locomotivă cu motor electric. [< fr.
locomoteur].
locomotor (Marele dicționar de neologisme, 2000)LOCOMOTÓR, -OÁRE I.
adj. (despre mușchi, organe etc.) care servește pentru locomoție. II. s. n. locomotivă cu motor electric. (< fr.
locomoteur)
locomotor (Dicționaru limbii românești, 1939)*locomotór, -oáre adj. (compus d. lat.
loco, ablativu luĭ
locus, loc, și
motor). Pin [!] ajutoru căruĭa te poțĭ mișca din loc în loc:
mușchĭ locomotorĭ, facultate locomotrice. – Fem. rar și
-trice (lat.
-trix, -tricis).
locomotor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)locomotór1 adj. m.,
pl. locomotóri; f. sg. și
pl. locomotoárelocomotor (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)locomotór2 s. n.,
pl. locomotoárelocomotor (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LOCOMOTÓR, -OÁRE, locomotori, -oare, adj.,
s. n. 1. Adj. De locomoție, pentru locomoție.
2. S. n. Locomotivă cu motor electric. — Din
fr. locomoteur.