locomotivă - explicat in DEX

locomotivă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LOCOMOTÍVĂ, locomotive, s. f. Vehicul motor de cale ferată, cu sursă de energie proprie sau străină, folosit pentru a remorca și a deplasa vagoanele. – Din fr. locomotive.

locomotivă (Dicționar de neologisme, 1986)
LOCOMOTÍVĂ s.f. Vehicul de cale ferată cu mijloc de tracțiune propriu, folosit pentru a tracta vagoanele. ◊ Locomotivă Pacific = locomotivă de mare viteză, cu trei roți motoare, folosită mai ales pentru trenurile rapide; locomotivă Atlantic = locomotivă de tracțiune grea cu cinci roți motoare. [Cf. fr. locomotive, germ. Lokomotive].

locomotivă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LOCOMOTÍVĂ s. f. vehicul de cale ferată cu mijloc de tracțiune propriu, pentru a tracta vagoanele. (< fr. locomotive, germ. Lokomotive)

locomotivă (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LOCOMOTÍVĂ (‹ fr., germ.; {s} lat. locus „loc” + motivus „mobil”) s. f. Vehicul motor de cale ferată folosit pentru a remorca vagoanele (ex l. cu abur, l. de mină, l. Diesel-hidraulică, l. Diesel-electrică, l. electrică). Prima l. cu abur a fost construită în Marea Britanie, în 1829, de George Stephenson și folosită pe linia Manchester-Liverpool; avea 12 CP și realiza o viteză de 22 km/h. În România, prima l. cu abur a fost construită în 1872, la Reșița.

locomotivă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
locomotívă (vehicul) s. f., g.-d. art. locomotívei; pl. locomotíve

locomotivă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
locomotivă f. mașină de aburi ce pune în mișcare vagoanele unui tren pe cale ferată.

locomotivă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LOCOMOTÍVĂ, locomotive, s. f. Vehicul motor de cale ferată, cu sursă de energie proprie sau străină, folosit pentru a remorca și a deplasa vagoanele. — Din fr. locomotive.