locomoție (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LOCOMÓȚIE s. f. 1. Deplasare, mișcare dintr-un loc într-altul.
2. Funcțiune a organismelor vii care constă dintr-un complex de mișcări realizate prin mecanisme și organe speciale, datorită căreia animalele și omul se deplasează activ în spațiu. [
Var.:
locomoțiúne s. f.] – Din
fr. locomotion.locomoție (Dicționar de neologisme, 1986)LOCOMÓȚIE s.f. Mișcare, deplasare dintr-un loc într-altul. [Gen.
-iei, var.
locomoțiune s.f. / cf. fr.
locomotion, cf. lat.
locus – loc,
motio – mișcare].
locomoție (Marele dicționar de neologisme, 2000)LOCOMÓȚIE s. f. mișcare, deplasare dintr-un loc într-altul. (< fr.
locomotion)
locomoție (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)locomóție (-ți-e) s. f.,
art. locomóția (-ți-a), g.-d. locomóții, art. locomóțieilocomoție (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LOCOMÓȚIE s. f. 1. Deplasare, mișcare dintr-un loc într-altul.
2. Funcție a organismelor vii care constă dintr-un complex de mișcări realizate prin mecanisme și organe speciale, datorită căreia animalele și omul se deplasează activ în spațiu. [
Var.:
locomoțiúne s. f.] — Din
fr. locomotion.