locmà - explicat in DEX

locma (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LOCMÁ, locmale, s. f. (Înv.) 1. Mâncare gustoasă. 2. Câștig, chilipir. – Din tc. lokma.

locma (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
locmá s.f. (înv.) un fel de clătite; prăjituri bune.

locma (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
locmá (locmále), s. f. – 1. Prăjitură orientală semănînd cu uscățelele. – 2. Sinecură; mîncare bună. – Mr. locmae. Tc. (arab.) lokma (Șeineanu, II, 239; Meyer 231; Lokotsch 1335), cf. ngr. λοϰμᾶς, bg., sb. lokma, alb. lokmë.

locma (Dicționaru limbii românești, 1939)
locmá f. (turc. [d. ar.] lokma, ngr. lokmás, bg. sîrb. lokma). Vechĭ. Un fel de clătită. Fig. Prăjiturĭ bune. Azĭ. Fig. Chilipir, cîștig, avantaj: a umbla după locmale.

locma (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
locmá (înv.) s. f., art. locmáua, g.-d. art. locmálei; pl. locmále, art. locmálele

locma (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LOCMÁ, locmale, s. f. (înv.) 1. Mâncare gustoasă. 2. Câștig, chilipir. — Din tc. lokma.

locmà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
locmà f. 1. un fel de plăcintă turcească: nu'ți cere inima ceva locmale? AL.; 2. fig. sumă mare de bani. [Turc. LOKMA].