lizigen (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIZIGÉN, -Ă, lizigeni, -e, adj. Care provoacă o disociere sau o distrugere a celulelor. – Din
fr. lysigène.lizigen (Dicționar de neologisme, 1986)LIZIGÉN, -Ă adj. Care provoacă o disociere sau o distrugere a celulelor. [< fr.
lysigène, cf. gr.
lysis – disoluție,
gennan – a naște].
lizigen (Marele dicționar de neologisme, 2000)LIZIGÉN, -Ă adj. rezultat în urma lizării unor celule. (< fr.
lysigène)
lizigen (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lizigén adj. m.,
pl. lizigéni; f. lizigénă, pl. lizigénelizigen (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIZIGÉN, -Ă, lizigeni, -e, adj. Care provoacă o disociere sau o distrugere a celulelor. — Din
fr. lysigène.