lizibil (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIZÍBIL, -Ă, lizibili, -e, adj. Care poate fi citit (cu ușurință); citeț. – Din
fr. lisible.lizibil (Dicționar de neologisme, 1986)LIZÍBIL, -Ă adj. Care se poate citi (ușor); citeț. [< fr.
lisible].
lizibil (Marele dicționar de neologisme, 2000)LIZÍBIL, -Ă adj. care se poate citi (ușor); citeț. (< fr.
lisible)
lizibil (Dicționaru limbii românești, 1939)*lizíbil, V.
legibil.lizibil (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lizíbil adj. m.,
pl. lizíbili; f. lizíbilă, pl. lizíbilelizibil (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lizibil a. citeț.
lizibil (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIZÍBIL, -Ă, lizibili, -e, adj. Care poate fi citit (cu ușurință); citeț. — Din
fr. lisible.