lipitură - explicat in DEX

lipitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LIPITÚRĂ, lipituri, s. f. 1. Unire, îmbinare, asamblare a două lucruri cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic. ♦ (Concr.) Locul unde s-a făcut o lipire. 2. Pământ, lut frământat cu apă care servește la lipitul podelei, pereților etc. caselor. – Lipi + suf. -tură.

lipitură (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
lipitură, lipituri s. f. v. lipeală.

lipitură (Dicționaru limbii românești, 1939)
lipitúră f., pl. ĭ (d. lipesc). Modu de a lipi. O boală (din medicina populară) care consistă [!] într´o zdruncinare nervoasă produsă de o mare frică saŭ din dragoste. V. zburător.

lipitură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lipitúră s. f., g.-d. art. lipitúrii; pl. lipitúri

lipitură (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lipitură f. boală băbească ce provine din frică sau din dragoste (cauzată de smeu sau sburător): nu are nici smeu nici lipitură FIL.

lipitură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LIPITÚRĂ, lipituri, s. f. 1. Unire, îmbinare, asamblare a două lucruri cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic. ♦ (Concr.) Locul unde s-a făcut o lipire. 2. Pământ, lut frământat cu apă care servește la lipitul podelei, pereților etc. caselor. — Lipi + suf. -tură.