lipitură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIPITÚRĂ, lipituri, s. f. 1. Unire, îmbinare, asamblare a două lucruri cu ajutorul unei materii cleioase sau printr-un procedeu tehnic. ♦ (
Concr.) Locul unde s-a făcut o lipire.
2. Pământ, lut frământat cu apă care servește la lipitul podelei, pereților etc. caselor. –
Lipi +
suf. -tură.