lipitoare (Dicționar de argou al limbii române, 2007)lipitoare, lipitori s. f. 1. prostituată.
2. (
glum.) mustață.
3. parazit social.
lipitoare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LIPITOÁRE (‹
lipi)
s. f. 1. Vierme anelid din ape dulci, cu corpul alungit, de 0,5-20 cm, turtit dorso-ventral, brun-verzui și cu câte o ventuză la cele două capete (
Hirudo medicinalis); gura se află în mijlocul ventuzei anterioare și are trei maxilare tăioase; glandele lor salivare secretă hirudinină, care împiedică coagularea sângelui. Este un parazit temporar, hrănindu-se cu sângele vertebratelor; este folosită în anumite tratamente (de
ex. tromboflebită). Trăiește în bazinele de apă dulce și în cele marine.
2. Pasăre călătoare arboricolă, nocturnă, insectivoră; este mai mică decât o turturică, are penajul brun-cenușiu cu pete brune și roșiatice (
Caprimulgus europaeus). Stă ziua imobilă pe pământ sau pe crăcile arborilor, cu a căror culoare se confundă. Este oaspete de vară în România.
Sin. mulge-capre.lipitoare (Dicționaru limbii românești, 1939)lipitoáre f., pl.
orĭ (d.
a se lipi). Un animal acŭatic ca o omidă mare și care se lipește de oamenĭ și de vite și le suge sîngele și care de aceĭa e întrebuințat cînd trebuĭe să se ĭa sînge cuĭva.
Fig. Cămatar [!] grozav, exploatator feroce:
Jidaniĭ îs lipitorile țărilor în care trăĭesc. Un fel de rîndunică de noapte (
caprimulgus europáeus) care se numește și
papalugă și
lipitoare (pin [!] aluz. la penele eĭ cafeniĭ și cenușiĭ pestrițe ca spinarea lipitoriĭ. Tot așa: lat.
hirundo, rîndunică, și
hirudo, lipitoare). O plantă rubiacee care are și o varietate colorantă în roș (
aspérula tinctória).
lipitoare (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)lipitoáre, s.f. – (bot.) Iarba faptului, iarbă lipitoare, lipici, scai mărunt (Galium aparine). Fetele se încingeau cu această plantă ca să se uite feciorii la ele (Borza 1968: 74). – Din lipi (< sl. lepiti).
lipitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lipitoáre1 (persoană)
s. f.,
g.-d. art. lipitoárei; pl. lipitoárelipitoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lipitoáre2 (vierme, pasăre)
s. f.,
g.-d. art. lipitórii; pl. lipitórilipitoare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lipitoare f.
1. vierme negru de apă care suge sângele corpurilor de cari se lipește:
a pune lipitori; 2. fig. speculant, cămătar:
lipitorile satelor AL.;
3. Tr. plantă tinctorială de vopsit roșu (
Asperula tinctoria);
4. Zool. caprimulg.