linotip (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINOTÍP, linotipuri, s. n. Mașină tipografică care (prin apăsarea unor clape) culege și toarnă literele în rânduri întregi. – Din
fr. linotype.linotip (Dicționar de neologisme, 1986)LINOTÍP s.n. Mașină tipografică de cules și turnat rânduri întregi. [< fr.
linotype, cf. lat.
linea – linie, gr.
typos – caracter].
linotip (Marele dicționar de neologisme, 2000)LINOTÍP s. n. mașină tipografică de cules și turnat literele în rânduri întregi. (< fr.
linotype)
linotip (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LINOTÍP (‹
fr. {i};
lat. linea „linie” +
typos „caracter”)
s. n. (
Înv.) Mașină de cules și turnat caractere tipografice sub formă de rânduri monolite, cu suprafața de imprimare în relief. Este compus din: magazie de matrițe, claviatură, mecanism de transport al matrițelor, dispozitiv de turnare, pompă, roată de turnare și mecanisme de acționare, siguranță, control.
L. a fost inventat de Ottwar Mergenthaler (S.U.A., 1884).
linotip (Dicționaru limbii românești, 1939)*linotíp n., pl.
urĭ (engl.
line, linie, și
type, tip, tipar). Un fel de mașină tipografică în care literele, la fie-care tipărire, se toarnă în rîndurĭ din plumb topit, care apoĭ se topește și se întrebuințează ĭar p. alt rînd de litere. A fost inventată și perfecționată de Söresen (1851), Kastenbein (1878), Thorne și de Americanu James Cleohane în colaborare cu Bavarezu Morgenthal, ceasornicar.
linotip (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)linotíp s. n.,
pl. linotípurilinotip (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)linotip n.
Tip. mașină de cules literele pe linii întregi.
linotip (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LINOTÍP, linotipuri, s. n. Mașină tipografică care (prin apăsarea unor clape) culege și toarnă literele în rânduri întregi. — Din
fr. linotype.