linoleum (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINOLÉUM, linoleumuri, s. n. Țesătură textilă pe care s-a aplicat un amestec de substanțe grase, plastifianți, coloranți etc. și care se întrebuințează în industrie ca izolant, în gospodărie pentru acoperit mese, dușumele etc. [
Pr.:
-le-um] – Din
fr. linoléum.linoleum (Dicționar de neologisme, 1986)LINOLÉUM s.n. Țesătură de iută impregnată cu un amestec preparat din răzătură de plută sau de lemn, ulei și diferiți coloranți, care se folosește în industrie ca izolant, la acoperirea pardoselelor etc. [Pron.
-le-um. / < fr.
linoléum, cf. lat.
linum – in,
oleum – ulei].
linoleum (Marele dicționar de neologisme, 2000)LINOLÉUM s. n. țesătură de iută impregnată cu un amestec din răzătură de plută sau de lemn, ulei și diferiți coloranți, folosit în industrie ca izolant la acoperirea pardoselelor etc. (< fr.
linoléum)
linoleum (Dicționaru limbii românești, 1939)*linóleum n. (lat.
linum, in, și
óleum, uleĭ). Un fel de mușama foarte groasă făcută dintr´o țesătură de ĭută acoperită pe o parte cu un amestec de uleĭ de in oxidat, făină de plută și rășină (colofoniŭ), ĭar pe cea-laltă cu lac. (A fost inventată de Englezu Walton la 1860). – Ob.
-éum.linoleum (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)linoléum (-le-um) s. n.,
art. linoléumul; pl. linoléumurilinoleum (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LINOLÉUM, linoleumuri, s. n. Țesătură textilă pe care s-a aplicat un amestec de substanțe grase, plastifianți, coloranți etc. și care se utilizează în industrie ca izolant, în gospodărie pentru acoperit mese, dușumele etc, [
Pr.: -
le-um] — Din
fr. linoléum.