liniuță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINIÚȚĂ, liniuțe, s. f. Linioară. ◊
Liniuță de unire =
a) semn ortografic care servește pentru a marca rostirea împreună a două sau a mai multor cuvinte sau pentru a despărți cuvintele în silabe;
b) semn de punctuație folosit pentru a uni două sau mai multe cuvinte legate între ele printr-un strâns raport lexical, morfologic sau sintactic; linioară, cratimă. ♦ (
Fam.) Fiecare dintre subdiviziunile gradelor marcate pe un termometru. [
Pr.:
-ni-u-] –
Linie +
suf. -uță.