linioară (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINIOÁRĂ, linioare, s. f. 1. Diminutiv al lui
linie; liniuță.
2. Liniuță de unire; cratimă.
3. Fiecare dintre fragmentele unui metru pliabil. [
Pr.:
-ni-oa-] –
Linie +
suf. -ioară.linioară (Dicționaru limbii românești, 1939)linioáră f., pl.
e. Liniuță, linie mică.
linioară (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)linioáră (-ni-oa-) s. f.,
g.-d. art. linioárei; pl. linioárelinioară (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LINIOÁRĂ, linioare, s. f. 1. Diminutiv al lui
linie, liniuță.
2. Liniuță de unire; cratimă.
3. Fiecare dintre fragmentele unui metru pliabil. [
Pr.:
-ni-oa-] —
Linie +
suf. -ioară.