liniatură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINIATÚRĂ, liniaturi, s. f. Ansamblul liniilor orizontale sau verticale imprimate pe o foaie, un caiet, un registru etc. [
Pr.:
-ni-a-] – Din
germ. Lineatur.liniatură (Dicționar de neologisme, 1986)LINIATÚRĂ s.f. Ansamblul liniilor (orizontale și verticale) imprimate pe caiete, pe registre etc. [Pron.
-ni-a-. / cf. it.
lineatura].
liniatură (Marele dicționar de neologisme, 2000)LINIATÚRĂ s. f. ansamblul liniilor imprimate pe caiete, pe registre etc. (< it.
lineatura, germ.
Lineatur)
liniatură (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)liniatúră (-ni-a-) s. f.,
g.-d. art. liniatúrii; pl. liniatúriliniatură (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LINIATÚRĂ, liniaturi, s. f. Ansamblul liniilor orizontale sau verticale imprimate pe o foaie, un caiet, un registru etc. [
Pr.:
-ni-a-] — Din
germ. Lineatur.