linchi (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINCHÍ, linchesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A mânca un aliment lichid lingându-l (și făcând un zgomot caracteristic cu limba). ♦ A mânca fără poftă, în silă, abia atingând mâncarea. – Formație onomatopeică.
linchi (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)linchí (a ~) (
reg.)
vb.,
ind. prez. 1
sg. și 3
pl. linchésc, imperf. 3
sg. lincheá; conj. prez. 3
să lincheáscălinchi (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LINCHÍ, linchesc, vb. IV.
Tranz. (
Reg.) A mânca un aliment lichid lingându-l (și făcând un zgomot caracteristic cu limba). ♦ A mânca fără poftă, în silă, abia atingând mâncarea. — Formație onomatopeică.
linchì (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)linchì v. Mold. a gusta lingând (vorbind de pisici și, ironic, despre om):
începeam a linchi de pe d’asupra oalelor CR. [Rostire dialectală pentru
limpi].