lindic (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lindíc (lindíce), s. n. – Clitoris.
Lat. landĭca (Philippide,
Principii, 148; Candrea-Dens., 995; Horning,
ZRPh., XXX, 366; REW 4886),
cf. v. fr. landie. Schimbul de
suf., *
landicŭla (Pușcariu,
Dacor., III, 390), nu pare necesar. Pentru conservarea lui
d înainte de
i, cf. ridica. – Din
rom. provine
mag. lindik (Edelspacher 18).
lindic (Dicționar de argou al limbii române, 2007)lindic, lindicuri s. n. (pop., obs.) clitoris