linariță - explicat in DEX

linariță (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LINÁRIȚĂ, linarițe, s. f. Plantă erbacee cu frunze asemănătoare cu cele de in, cu flori galbene și cu fructe în formă de capsule, conținând semințe aripate; inișor-de-alior (Linaria vulgaris). [Var.: linăríță s. f.] – Cf. Linaria (numele științific al plantei).

linariță (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LINÁRIȚĂ (‹ lat.) s. f. Gen de plante erbacee, anuale și perene din familia scrofulariacee (Linaria). Are peste 150 de specii, răspândite în regiunile cu climă temeprată din Europa, Asia și America. Cea mai cunoscută este l. comună, plantă medicinală și nectariferă. Unele specii sunt cultivate ca plante decorative.

linariță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lináriță s. f., g.-d. art. lináriței; pl. linárițe

linariță (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LINÁRIȚĂ, linarițe, s. f. Plantă erbacee cu frunze asemănătoare cu cele de in, cu flori galbene și cu fructe în formă de capsule, conținând semințe aripate; inișor-de-alior (Linaria vulgaris). [Var.: linăríță s. f.] — Cf. lat. Linaria, denumirea științifică a plantei.