linșaj (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LINȘÁJ, linșaje, s. n. Ucidere fără judecată a cuiva de către o mulțime agitată, ațâțată; linșare. – Din
fr. lynchage.linșaj (Dicționar de neologisme, 1986)LINȘÁJ s.n. Procedeu de a executa pe cineva fără judecată (fiind omorât de o mulțime incitată), inițiat în S.U.A. de judecătorul Lynch. [Pl.
-je, -juri. / < fr.
lynchage].
linșaj (Marele dicționar de neologisme, 2000)LINȘÁJ s. n. ucidere a cuiva fără judecată de către o mulțime incitată; linșare. (< fr.
lynchage)
linșaj (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))LINȘÁJ, linșajuri, s. n. Ucidere fără judecată a cuiva de către o mulțime agitată. –
Fr. lynchage.linșaj (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)linșáj s. n.,
pl. linșájelinșaj (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LINȘÁJ, linșaje, s. n. Ucidere fără judecată a cuiva de către o mulțime agitată, ațâțată; linșare. — Din
fr. lynchage.