limburuș (Dicționar de arhaisme și regionalisme, 2002)
limburúș s.n. (reg.) 1. omușor, uvulă. 2. limba cântarului.
limburuș (Dicționaru limbii românești, 1939)
limburúș n., pl. e (d. limbă și țumburuș? Cp. cu malaĭezu anak lika, copilu limbiĭ = omușor). Vest. Omușor, apendicele cărnos și mobil care atîrnă în fundu guriĭ. Limba (arătătoru) cantaruluĭ [!].
limburuș (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
limburuș n. Anat. omușor: se sloboade limburușul.