limbric (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIMBRÍC, limbrici, s. m. Gen de viermi paraziți, cu corpul de formă cilindrică, care trăiesc în intestinul subțire al omului și al unor animale, putând provoca tulburări grave; ascaridă; vierme aparținând acestui gen. –
Lat. lumbricus.limbric (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)limbríc (limbríci), s. m. – Vierme intestinal. –
Mr. lîmbric. Lat. lŭmbrĭcus (Pușcariu 970; Candrea-Dens., 986; REW 5158),
cf. it. lombrico, prov.,
fr. lombric, sp.,
port. lombriz. –
Der. limbricos, adj. (cu mulți limbrici);
limbricariță, s. f. (iarbă de limbrici, Santolina chamaecyparissus).
limbric (Dicționaru limbii românești, 1939)limbríc m. (lat.
lŭmbricus, 1. rîmă, 2. limbric, it.
lambrico, pv. fr.
lombric). Un fel de verme [!] intestinal lung pînă la 20 de centimetri.
limbric (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)limbríc s. m.,
pl. limbrícilimbric (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)limbric m. vierme lungueț în stomacul copiilor (
Ascaris lumbricoides). [Lat. LUMBRICOS].
limbric (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIMBRÍC, limbrici, s. m. Gen de viermi paraziți, cu corpul de formă cilindrică, care trăiesc în intestinul subțire al omului și al unor animale, putând provoca tulburări grave; ascaridă; vierme aparținând acestui
gen. —
Lat. lumbricus.