limbut - explicat in DEX

limbut (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LIMBÚT, -Ă, limbuți, -te, adj., s. m. și f. (Om) care vorbește mult (și fără rost); vorbăreț, guraliv, flecar, locvace. – Lat. linguutus (după limbă).

limbut (Dicționaru limbii românești, 1939)
limbút, -ă adj. (d. limbă; neap. lenguto, pv. lengu, cat. lengud). Vorbăreț, guraliv, care vorbește mult. – La Od. Ps. 188 și limbáreț.

limbut (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
limbút adj. m., s. m., pl. limbúți; adj. f., s. f. limbútă, pl. limbúte

limbut (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
limbut a. care vorbește mult.

limbut (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LIMBÚT, -Ă, limbuți, -te, adj., s. m. și f. (Om) care vorbește mult (și fără rost); vorbăreț, guraliv, flecar, locvace. — Lat. linguutus (după limba).