liman - explicat in DEX

liman (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LIMÁN, limanuri, s. n. 1. Țărm, mal; (înv.) port. ◊ Expr. A ieși la liman = a scăpa dintr-o primejdie; a ajunge la o situație mai bună. A duce (sau a scoate) la (un) liman (sau la liman bun) = a scăpa (pe cineva) dintr-o situație grea; a salva. A ajunge la (un) liman sau a ajunge limanul = a atinge ținta dorită. ♦ Fig. Adăpost, refugiu. 2. Lac rezultat prin bararea cu aluviuni a gurii de vărsare a unui râu. [Pl. și: limane] – Din (1) tc. liman, (2) rus. liman, ucr. lyman.

liman (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
limán (limánuri), s. n. – 1. Port, radă, loc de ancorat. – 2. Refugiu, adăpost. – Mr. limane. Tc. liman (Roesler 571; Șeineanu, II, 237; Meyer 244; Lokotsch 1321; Berneker 721; Vasmer, II, 42), din gr. λιμήν, cf. ngr. λιμάνι, bg., rut., rus. liman. Der. directă din gr. (Murnu 31; Roesler) nu este posibilă. – Der. înlimăni, vb. (a pune în siguranță, a ancora). Din rom. provine mag. limány (Scriban; Edelspacher 18).

liman (Dicționaru limbii românești, 1939)
limán n., pl. urĭ și e (turc. liman, d. ngr. liménas, liméni, vgr. limén, port. liman; ngr. [d. turc.] limáni; vsl. limenĭ și liman, rus. liman, baĭe, golf; rut. bg. liman, port; ung. [d. rom.] limány). Vechĭ. Port. Adăpost de corăbiĭ. Azĭ. Fig. Loc de refugiŭ: a ajunge la liman. V. debarcader.

liman (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LIMAN, Horia (1912-2002 n. București), scriitor român. Stabilit în Elveția (1970). A făcut parte din cercul „Sburătorul”. Redactor-șef al revistei „Contemporanul” (1946-1957). Romane („La foire aux jeunes filles”). Redactează „Antologia poeților români din Occident”. Nuvele.

liman (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
limán s. n., pl. limánuri

liman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
liman n. 1. port de mare: ea se ruga lui Dumnezeu, ca să scoată corăbioara la liman bun ISP.; 2. fig. refugiu: nu-mi rămâne alt liman decât să alerg la îndurarea guvernului AL. [Turc. LIMAN].

liman (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
liman n. termen geografic, lagună: limanul Nistrului. [Rus. LIMANŬ, baltă].

liman (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LIMÁN, limanuri, s. n. 1. Țărm, mal; (înv.) port. ◊ Expr. A ieși la liman = a scăpa dintr-o primejdie; a ajunge la o situație mai bună. A duce (sau a scoate) la (un) liman (sau la liman bun) = a scăpa (pe cineva) dintr-o situație grea; a salva. A ajunge la (un) liman sau a ajunge limanul = a atinge ținta dorită. ♦ Fig. Adăpost, refugiu. 2. Lac rezultat prin bararea cu aluviuni a gurii de vărsare a unui râu. [Pl. și: limane] — Din (1) tc. liman, (2) rus. liman, ucr. lyman.