lima (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LIMA (în mitologia romană), zeiță domestică, ocrotitoare a hotarului gospodăriei, având rolul de a supraveghea pe cei care trec pragul casei (
lat. limen „prag”).
lima (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LIMA, capitala statului Perú, situată în partea de V a țării, pe râul Rimac, la 12 km de țărmul
Oc. Pacific; 5,7
mil. loc. (1993). Nod de comunicații. Aeroporturi (Miraflores și Jorje Chavez).
Pr. centru economic, cultural și politic al țării.
Ind. metalurgică, constr. de mașini, de
prelucr. a lemnului (mobilă), chimică textilă, a
conf., pielăriei și încălțămintei,
alim. (conserve de pește). Zece universități (din care Universidad Nacional de San Marcos de Lima, 1551, este cea mai veche din America Latină). Academie de științe. Teatre (unul întemeiat în 1563, cel mai vechi din America de Sud). Muzeu de artă peruviană. Parcul Las Leyndas. Monumente: Catedrala romano-catolică (1572-1603), distrusă de cutremurul din 1746 și refăcută ulterior (aici se află corpul mumificat al conchistadorului Francisco Pizarro); bisericile Santo Domingo (1549), San Pedro (1623-1638), San Francisco (1674), Santa Teresa (1683-1686). Întemeiată în 1535 de Francisco Pizarro, cu denumirea
Ciudad de los Reyes. Capitala viceregatului Perú (1544-1821), iar din 1821 a
Rep. Perú.
lima (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LIMA, Jorge Mateus de (1895-1953), scriitor brazilian. Reprezentant al modernismului. Versuri neoparnasiene („Alexandrini”) și moderniste, de inspirație autohtonă („Poeme noi”, „Poeme negre”) sau biblico-religioasă („Timp și veșnicie”); ulterior, poezie de formă clasică („”Carte de sonete„, ”Născocirea lui Orfeu„); romane (”Calunga„).
lima (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)Lima f. cap. republicei Peru, cetate tare: 172.000 loc.