liliuță (Dicționaru limbii românești, 1939)liliúță f., pl.
e (d. germ.
lilie, crin; lat.
lilium).
Trans. Painjinel, o plantă.
liliuță (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)liliúță (-li-u-) s. f.,
g.-d. art. liliúței; pl. liliúțeliliuță (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)liliuță f. plantă cu fiori albe, crește prin fânețe și prin rărișuri (
Anthericum ramosum).