lihnit - explicat in DEX

lihnit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LIHNÍT, -Ă, lihniți, -te, adj. Foarte flămând, chinuit de foame; hămesit. [Var.: (reg.) lignít, -ă adj.] – V. lihni.

lihnit (Dicționaru limbii românești, 1939)
lihnít, -ă adj. (d. inuz. lihnesc, vsl. *lihnonti, de unde și pol. lichotny, nevoĭaș, jalnic, și ngr. lignéno și lignéyo, slăbesc. V. alignesc, olihnesc. Cp. Bern. 1, 718). Hămesit, pocîltit, foarte flămînd. – Și licnit, lignit.

lihnit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lihnít (fam.) adj. m., pl. lihníți; f. lihnítă, pl. lihníte

lihnit (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lihnit a. leșinat de foame.

lihnit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LIHNÍT, -Ă, lihniți, -te, adj. (Fam.) Foarte flămând, chinuit de foame; hămesit. — [Var.: (reg.) lignít, -ă adj.] — V. lihni.