liliac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LILIÁC1, lilieci, s. m. Arbust înalt cu frunze ovale, cu flori plăcut mirositoare, albe sau colorate în diferite nuanțe de violet sau albastru-violet, crescute în formă de buchete, cultivat ca plantă ornamentală; iorgovan, mălin
(Syringa vulgaris). ♦ Floarea acestui arbust. [
Pr.:
-li-ac] – Din
tc. leylâk. Cf. bg. liuleak.liliac (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LILIÁC2, lilieci, s. m. Animal mamifer insectivor, asemănător cu șoarecele, cu aripi adaptate la zbor, formate dintr-o membrană care leagă degetele membrelor anterioare cu cele posterioare și cu coada, și care trăiește prin locuri întunecoase, de unde iese numai noaptea
(Plecotus auritus și
Nyctalus noctula). [
Pr.:
-li-ac] – Din
bg. liljak.liliac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)liliác (liliéci), s. m. – Animal. –
Mr. lelic. Sl. lilikŭ „cufundar” (Miklosich,
Slaw. Elem., 28; Miklosich,
Lexicon, 337; Cihac, II, 171; Tiktin),
cf. sb. ljiljak „liliac”,
rut. lilik „liliac”. Înrudirea acestor cuvinte cu
ceh.,
rus. lelek „varietate de rîndunele”,
sb. lelek „barză”,
bg. lilek „barză”,
ngr. λέλέϰας „barză”,
alb. ljeljek „barză”, încă admisă în general, ar putea fi iluzorie; e vorba probabil de cuvinte
der. din
tc. leylek „barză” (Lokotsch 1294), independent de cuvintele anterioare. Din
rom. se pare că provine
mag. liliák (Edelspacher 18).
liliac (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)liliác (-íeci), s. m. – Plantă cu flori mov (Syringa vulgaris). –
Mr. lilic, megl. liliac. Tc. (
arab.)
leylak, din
per. lilach „culoare violet” (Eguilaz 439; Roesler 597; Șeineanu, II, 246; Conev 49),
cf. ngr. λειλάϰι,
bg. liljak, pol. lilak, mag.,
sp. lila, it. lillà, fr. lilas. Fonetismul arată că forma cuvîntului
rom. s-a confundat cu
liliac (animalul). –
Der. liliachiu, adj. (violet),
lulachi, adj. (rar, violet), din
ngr. λουλάι.
liliac (Dicționaru limbii românești, 1939)1) liliác m., pl.
iecĭ (vsl.
liliĭakŭ, lilikŭ, bodîrlăŭ; sîrb.
lelek, barză,
ljiljak, liliac [animal]; bg.
láĭlek, lílek, ngr.
leléki, leĭléki și
lélekas, barză, alb.
lĭelĭék, barză, d. turc.
leklek și
leĭlek, care vine d. ar.
laklak, barză). Un animal chiropter care seamănă a șoarice [!], zboară noaptea și locuĭește pin [!] zidurĭ vechĭ și stîncĭ (
vesperilio).
liliac (Dicționaru limbii românești, 1939)2) liliác m., pl.
ĭecĭ (turc. ar.
leĭlak, d. pers.
lîlang, indigo; ngr.
leĭl+aki, alb.
lĭailĭa, bg.
lilĕak, pol.
lilak, ung.
lile, it.
lillà, fr.
lilas, sp.
lila și
lilac, pg.
lilaz. V.
lulachĭ). Un copăcel oleaceŭ originar din Persia și care face florĭ micĭ violete, roșiatice saŭ albe cu miros plăcut și așezate în formă de strugurĭ (
syringa vulgaris). – În Trans.
ĭorgovan, scrinte și alt-fel.
liliac (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LILIÁC1 (‹
tc.;
cuv. persan
lilāk s. m. Arbust decorativ din familia oleaceelor (
c. 4.000 specii), înalt până la 7 m, cu frunze ovate, cordate la bază și flori colorate în diferite nuanțe de violet, albastru sau alb, dispuse în panicule (plăcut mirositoare (
Syringa vulgaris). Crește spontan în văile umede din munți (
Syringa josikaea). Se cultivă în numeroase forme horticole, în Europa și Asia Mică. ◊
L. transilvănean = arbust indigen, endemic în Munții Carpați, înalt până la 4 m, cu ramuri groase, frunze eliptice, rotunjite la bază și flori violete slab-mirositoare, grupate în panicule și mici și înguste (
Syringa josikaea). Este rezistent la ger și poluanți atmosferici; folosit la lucrări de hibridizare cu alte specii.
liliac (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)liliác (-li-ac) s. m.,
pl. liliécililiac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)liliac m. pasăre de noapte, asemenea unui șoarece, cu aripi lipsite de pene (Vespertilio):
ca liliecii nopții ce fug de ziuă mare Al. [Serb. LILĬAK].
liliac (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)liliac a. arbust ce înflorește printre cei dintâi primăvara și poartă floricele albastru-roșcate sau albe în buchete foarte mirositoare (
Syringa). [Turc. LILAK].