licitațiune (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LICITAȚIÚNE s. f. v. licitație.licitațiune (Dicționar de neologisme, 1986)LICITAȚIÚNE s.f. v.
licitație.
licitațiune (Dicționaru limbii românești, 1939)*licitațiúne f. (lat.
licitatio, -ónis). Mezat, vînzare publică a averiĭ cuĭva p. datoriĭ, care avere trece la cel ce dă maĭ mult;
a vinde la (saŭ
pin [!])
licitațiune. – Ob.
-áție.licitațiune (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)licitați(un)e f. vânzare publică a unui bun posedat în comun de mai mulți.
licitațiune (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LICITAȚIÚNE s. f. v. licitație.