licit - explicat in DEX

licit (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LICÍT, -Ă, liciți, -te, adj. Care este îngăduit, încuviințat de lege; legal. – Din fr. licite, lat. licitus.

licit (Dicționar de neologisme, 1986)
LICÍT, -Ă adj. Legal, permis, îngăduit de lege. [< fr. licite, cf. lat. licitus].

licit (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LICÍT, -Ă adj. legal, permis, îngăduit de lege. (< fr. licite, lat. licitus)

licit (Dicționaru limbii românești, 1939)
*lícit, -ă adj. (lat. licitus, permis. V. ilicit). Permis de lege: fapte licite. Adv. În mod licit.

licit (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
licít adj. m., pl. licíți; f. licítă, pl. licíte

licit (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LICÍT, -Ă, liciți, -te, adj. Care este îngăduit, încuviințat de lege; legal. — Din fr. licite, lat. licitus.