lichĭor - explicat in DEX

lichior (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LICHIÓR, lichioruri, s. n. Băutură alcoolică preparată din spirt, sirop de zahăr și esențe aromatice. – Din fr. liqueur.

lichior (Dicționar de neologisme, 1986)
LICHIÓR s.n. Băutură făcută din alcool, sirop și diferite esențe aromate. [Pron. li-chior, scris și liqueur, licheur. / < fr. liqueur].

lichior (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LICHIÓR s. n. băutură din alcool, sirop și diferite esențe aromate. (< fr. liqueur)

lichior (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
lichiór (lichióruri), s. n. – Băutură alcoolică dulce. Fr. liqueur. E dublet al lui licoare, s. f. (lichid), introdus artificial de literatura romantică, din it. liquore. Se scrie uneori cu ortografie greșită licheur.

lichior (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LICHIÓR (‹ fr.) s. n. Băutură alcoolică cu concentrația alcoolului între 28 și 45%, care conține sirop de zahăr, suc de fructe, substanțe aromatizante și substanțe colorante.

lichior (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lichiór (-chior) s. n., (sorturi, porții) pl. lichióruri

lichior (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LICHIÓR, lichioruri, s. n. Băutură alcoolică preparată din spirt, sirop de zahăr și esențe aromatice. — Din fr. liqueur.

lichĭor (Dicționaru limbii românești, 1939)
*lichĭór n., pl. urĭ (fr. liqueur, lat. liquor, licoare). Rachiŭ de calitate superioară, vutcă. – Maĭ corect ar fi licór, pl. urĭ, ca´n această poezie de mahala: Din tranvaĭ [!] cu ĭa scobor, Mă duc la cofetărie, O´nghețată și-un licor, Îĭ ofer cu voĭoșie. (Mica Poesie, 15, Bucureștĭ, 1887, Steinberg, c. Rahoveĭ, 10).