liberatoriŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)*liberatóriŭ, -ie adj. Care posedă puterea de a libera de o datorie:
puterea liberatorie a banilor.liberatoriu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)liberatóriu (
jur.) [
riu pron. riu]
adj. m.,
f. liberatórie; pl. m. și
f. liberatórii