liberare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LIBERÁRE, liberări, s. f. (
Pop.) Acțiunea de
a (se) libera și rezultatul ei; eliberare; lăsare la vatră. –
V. libera.liberare (Dicționar de neologisme, 1986)LIBERÁRE s.f. Acțiunea de a libera și rezultatul ei; (
spec.) eliberare din armată, lăsare la vatră. [<
libera].
liberare (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)LIBERÁRE (‹
libera)
s. f. 1. Acțiunea de a elibera.
2. (
Dr.)
L. condiționată = punere în libertate a condamnatului, înainte de executarea în întregime a pedepsei, cu condiția să fie stăruitor în muncă, disciplinat și să dea dovezi temeinice de îndreptare, dar numai după ce a executat cel puțin jumătate din pedeapsă (dacă a avut mai puțin de 10 ani) sau cel puțin două treimi (dacă a avut mai mult de 10 ani).
L. provizorie = măsură dispusă de procuror sau de instanță de a pune în libertate provizorie un inculpat arestat într-o cauză penală. Ea se poate face sub control judiciar sau pe cauțiune.
liberare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)liberáre (
pop.)
s. f.,
g.-d. art. liberắrii; pl. liberắriliberare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)liberare f.
1. congediare definitivă a unui soldat care și-a împlinit serviciul;
2. Jur. descărcare de o datorie, de o obligațiune;
3. punere în libertate a unui condamnat care și-a sfârșit pedeapsa.
liberare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LIBERÁRE, liberări, s. f. (
Pop.) Acțiunea de
a (se) libera și rezultatul ei; eliberare; lăsare la vatră. ◊ (
Jur.)
Liberare condiționată = punerea în libertate a unui deținut, înainte de executarea în întregime a pedepsei, cu condiția să fie muncitor, disciplinat și să dea dovezi de îndreptare. —
V. libera.