liberator(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LIBERATÓR, -OÁRE,liberatori, -oare, s. m. și f., adj. (Înv. și pop.) Eliberator. – Din fr. libérateur, lat. liberator, -oris.
liberator(Dicționaru limbii românești, 1939) *liberatór, -oáre adj. Care liberează: liberatoru uneĭ țărĭ, unuĭ popor.
liberator(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) liberatór (înv., pop.) adj. m., s. m., pl. liberatóri; adj. f., s. f. sg. și pl. liberatoáre
liberator(Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929) liberator m. cel ce liberează.
liberator(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LIBERATÓR, -OÁRE,liberatori, -oare, s. m. și f., adj. (înv. și pop.) Eliberator. — Din fr. libérateur, lat. liberator, -oris.