lexicon (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEXICÓN, lexicoane, s. n. Dicționar. ♦ (Rar) Enciclopedie (a unui domeniu). – Din
lat.,
fr. lexicon.lexicon (Dicționar de neologisme, 1986)LEXICÓN s.n. Dicționar. ♦ Dicționar tehnic sau enciclopedic, de obicei în mai multe volume, cuprinzând cunoștințe de orientare din anumite domenii; enciclopedie (a unui domeniu). [Pl.
-oane. / < lat.
lexicon].
lexicon (Marele dicționar de neologisme, 2000)LEXICÓN s. n. operă lexicografică cuprinzând cuvintele unei limbi, ale unui domeniu de activitate, ale unui scriitor etc. ◊ dicționar tehnic sau enciclopedic, cuprinzând cunoștințe de orientare din anumite domenii. (< lat., fr.
lexicon, gr.
lexikon)
lexicon (Dicționaru limbii românești, 1939)*lexicón, V.
lexic.lexicon (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lexicón s. n.,
pl. lexicoánelexicon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lexicon n. dicționar prescurtat:
lexicon de conversațiune, enciclopedie.
lexicon (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEXICÓN, lexicoane, s. n. Dicționar. ♦ (Rar) Enciclopedie (pe domeniu de specialitate). —
Din lat.,
fr. lexicon.