leza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEZÁ, lezez, vb. I.
Tranz. 1. (
Livr.) A vătăma, a răni. ♦
Fig. A ofensa.
2. A aduce (cuiva) un prejudiciu, a păgubi (pe cineva). – Din
fr. léser.leza (Dicționar de neologisme, 1986)LEZÁ vb. I. tr. 1. A răni, a vătăma. ♦ (
Fig.) A jigni (pe cineva).
2. A păgubi (pe cineva), a dăuna (cuiva). [< fr.
léser].
leza (Marele dicționar de neologisme, 2000)LEZÁ vb. tr. 1. a răni, a vătăma. ◊ (fig.) a ofensa. 2. a aduce un prejudiciu. (< fr.
léser)
leza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lezá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
lezeázăleza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEZÁ, lezez, vb. I.Tranz.
1. A vătăma, a răni. ♦
Fig. A ofensa.
2. A aduce (cuiva) un prejudiciu, a păgubi (pe cineva). — Din
fr. léser.