lepedeu (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEPEDÉU, lepedeie, s. n. (
Reg.) Cearșaf. – Din
magh. lepedö.lepedeu (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)lepedéu (lepedéuri), s. n. – Cearșaf.
Mag. lepedő (Cihac, II, 512; Tiktin; Gáldi,
Dict., 141). În
Trans.lepedeu (Dicționarul limbii române moderne, 1958 (cu ortografie modificată conform normelor din 1993))LEPEDÉU, lepedeie, s. n. (
Reg.) Cearșaf. –
Magh. lepedö.lepedeŭ (Dicționaru limbii românești, 1939)lepedéŭ n., pl.
eĭe (ung.
lepedö).
Trans. Prostire, cearșaf.
lepedeu (Dicționar de regionalisme și arhaisme din Maramureș, 2011)lepedéu, -eie, (lipideu), s.n. – Cearceaf: „Grădina cu porodici / Lepedeul cu purici” (Memoria 2001: 99). Lepedeu, poreclă în Valea Stejarului. – Din magh. lepedö „cearceaf„.
lepedeu (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)lepedéu (
reg.)
s. n.,
art. lepedéul; pl. lepedéielepedeu (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lepedeu n. Tr. cearșaf. [Ung. LEPEDÖ].
lepedeu (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEPEDÉU, lepedeie, s. n. (
Reg.) Cearșaf. — Din
magh. lepedö.