lepădătură (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEPĂDĂTÚRĂ, lepădături, s. f. 1. Copil născut înainte de termen (și adesea cu mari deficiențe fizice sau psihice); stârpitură.
2. Fig. Om lipsit de caracter; persoană depravată, coruptă, decăzută. –
Lepăda +
suf. -ătură.