lepăda (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEPĂDÁ, lépăd, vb. I. (
Pop.)
I. 1. Tranz. A lăsa ceva din mână; a arunca. ♦ A arunca un obiect nefolositor sau fără valoare, renunțând la el. ◊
Expr. A nu fi de lepădat = a fi vrednic de luat în seamă; a avea preț, valoare.
2. Tranz. A dărui, a da cuiva ceva de mică valoare.
3. Tranz. A-și dezbrăca un veșmânt, a-și scoate haina, încălțămintea etc. ◊
Expr. A(-și) lepăda masca = a înceta de a se mai preface, a se arăta sub adevărata înfățișare morală.
A-și lepăda potcoavele = a muri. ♦ (Despre animale) A-și schimba părul, pielea, penele; a năpârli.
4. Intranz. (Despre femei și despre femelele animalelor) A naște înainte de termen un făt mort; a avorta. ♦
Tranz. (Despre pești) A depune icrele.
II. Fig. 1. Tranz. A lăsa ceva sau pe cineva undeva; a îndepărta, a alunga.
2. Tranz. A părăsi ceva (pentru totdeauna și de bună voie), a renunța la... ♦
Refl. A se lăsa de...
3. Refl. A rupe orice legătură cu cineva. ♦ A nu recunoaște ceva; a tăgădui. [
Prez. ind. și:
leápăd. –
Var.: (
reg.)
lăpădá vb. I] – Probabil
lat. lapidare „a arunca cu pietre”.