leon - explicat in DEX



leon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LEÓN, regiune istorică în NV Spaniei, cuprinzând comunitățile autonome León, Zamora și Salamanca. În sec. 8 a fost invadată de arabi. Pentru a se opune acestora, la începutul sec. 10, L. s-a unit cu Galicia și Asturiile. Ca urmare a testamentului regelui Alfonso III cel Mare, fiul său Garcia I a primit ca moștenire regatul L. (911), având drept capitală Oviedo (914), și, ulterior, Leónul (924). L. și Castilia au format temporar un regat (1037-1065 și 1070-1157), unindu-se definitiv în 1230.

leon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LEÓN 1. Oraș în NV Spaniei, la 132 km de Valladollid; 145,2 mii loc. (1996). Nod feroviar. Aeroport. Expl. de antracit. Ind. metalurgică, de prelucr. a metalelor, chimico-farmaceutică, textilă, a lemnului, a pielăriei și alim. Monumente: biserica San Isidoro (sec. 11-12), catedrala Santa Maria (1199, terminată în sec. 15), în stil gotic, mănăstirea San Marcos (sec. 16), azi muzeu, Domul (sec. 13). Turism. Fundat în 882, din 924 capitala Regatului omonim. 2. Oraș în centrul Mexicului (Guanajuato), situat la 1.884 m alt.; 1,0 mil. loc. (1995). Nod de comunicații. Aeroport. Ind. textilă, a pielăriei și încălțămintei, chimică, a cimentului și alim. Artizanat. Numele complet: León de los Aldama. Fundat în 1576. 3. Oraș în Nicaragua, la 80 km NV de Managua; 123,9 mii loc. (1995). Nod feroviar. Centru comercial. Fabrici de mobilă, de produse chimice, de prelucr. a pieilor și a produselor agricole (tutun, zahăr, bumbac). Universitate (1804). Fundat în 1524 cu numele Santiago de los Caballeros de León. Distrus în mare parte, în 1609, de erupția vulcanului Momotombo și de cutremur; refăcut în 1610. Până în 1855 a fost capitala țării.

leon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LEON, numele a 13 papi. Mai importanți: 1. L. I cel Mare (440-461). A afirmat primordialitatea Bisericii romane; adversar al monofizismului și maniheismului. În anul 452 l-a convins pe Attila să renunțe la expediția asupra Romei, iar în 455 a obținut de la Genseric, conducătorul vandalilor, salvarea vieților locuitorilor Romei. Sanctificat. 2 L. III (795-816). Aflat în conflict cu nobilimea romană, s-a refugiat la Curtea lui Carol cel Mare, pe care l-a încoronat ca împărat al Occidentului (800). Sanctificat. 3. L. IV (847-855). Angajat în lupta împotriva invaziei sarazinilor, a fortificat zidurile orașului. Sanctificat. 4. L. IX (Bruno conte de Egisheim-Dagsburg) (1049-1054), primul papă reformator. În vremea pontificatului său a avut Marea Schismă (1054). Sanctificat. 5. L. X (Giovanni de Medici) (1513-1521). Fiul lui Laurențiu Magnificul. A încheiat cu Francisc I, regele Franței, Concordatul de la Bologna (1516). Din cauza vânzării de noi indulgențe, a intrat în conflict cu Luther, pe care l-a excomunicat în 1521. Protector al artelor și științelor. 6. L. XIII (Gioacchino Vincenzo Raffaelo Luigi Pecci) (1878-1903). A promulgat enciclica Rerum novarum (1891), document de bază privind poziția bisericii catolice în problemele sociale și politice. A deschis arhivele Vaticanului pentru cercetări.

leon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LEON, numele a șase împărați bizantini. Mai importanți: 1. L. III Isaurianul (717-741). Victorios asupra arabilor (care asediau Constantinopolul, 717-718, și la Akroïnon, 739). A reorganizat armata și finanțele și a publicat Codul civil numit Ecloga. Prin edictele din 726/730 a interzis cultul icoanelor, ceea ce a declanșat mișcarea iconoclastică. 2. L. V Armeanul (813-820). Salvator al Constantinopolului în fața atacului bulgar (813). În vremea sa a reizbucnit mișcarea iconoclastică. A fost asasinat în biserica Sfânta Sofia de partizanii lui Mihail de Amorion. 3. L. VI Filozoful (sau Înțeleptul) (886-912), coîmpărat, împreună cu fratele său Alexandru. În timpul domniei lui, Bizanțul a suferit o grea înfrângere în luptele cu bulgarii (896) și a pierdut Sicilia în favoarea arabilor (902). A desăvârșit, prin lucrarea sa „Basilicalele” (887-893), opera legislativă a lui Vasile I.

leon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LEÓN, Fray Luis de (1527-1591), scriitor catalan. Călugăr din ordinul augustinilor. Prof. de teologie la Salamanca. Întemnițat de Inchiziție (1572-1576). Creație poetică renascentistă, cu caracter meditativ și religios („Sălașul ceresc”, „Profeția râului Tajo”). Tratate de exegeză în proză („Numele lui Hristos”, „Soția perfectă”). Traduceri din „Biblie”, poeții elini, latini și italieni.

leon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LEON, Gheorghe N. (1888-1949, n. Iași), economist și finanțist liberal român. Prof. univ. la București și Cluj. Director al revistei „Analele economice și statistice”. Ministru al Economiei Naționale (iul.-nov. 1940). Contribuții importante în domeniul financiar și monetar („Problema financiară și chestiunea banului”, „Elemente de știință financiară”, „Capitalul național și capitalul internațional”). Studii privind economia națională și valorificarea resurselor naționale („Petrolul românesc și politica de stat”). Arestat pentru convingerile sale politice, a murit în închisoarea de la Aiud.

leon (Dicționar enciclopedic, 1993-2009)
LEON, Nicolae (1862-1931, n. Botoșani), zoolog român. Prof. univ. la Iași. Elev și colaborator al lui E. Haeckel. Darvinist. Întemeietorul învățământului și cercetărilor românești de parazitologie – a descoperit glandele salivare ale țânțarului, contribuind astfel la lupta împotriva malariei („Entomologia medicală”, „Contribuțiuni la studiul paraziților din România”).

leon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Leon m. nume a 13 papi dintre cari LEON I (cel Mare) scăpă Roma de furia lui Atila (440-461); LEON III, unse pe Carol Magnu ca împărat de Occident (795-816); LEON X, care condamnă pe Luther, fiul lui Laurențiu de Medicis, protector luminat al artelor și științelor, merită să dea numele-i secolului în care trăi (1513-1521); LEON XIII, succesorul lui Piu IX în 1878, muri în 1903.

leon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Leon m. nume a 6 împărați de Orient: LEON I (Tracul), zelos pentru credința ortodoxă (457-474); LEON III (Izauricul), atacă cel dintâi cultul icoanelor (718-741): LEON VI (Filozoful), termina colecțiunea Bazilicalelor (886-911).

leon (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
Leon (Radu) m. Domnul Moldovei, fiul lui Leon Tomșa; jefui cumplit țara și fu mazilit de Poartă (1664-1669).

Alte cuvinte din DEX

LEOARCA LEOARBA LEOAPA « »LEONIN LEOP LEOPAI