leoaică (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEOÁICĂ, leoaice, s. f. Femeia leului
1. [
Pr.:
le-oai-] –
Leu +
suf. -oaică.leoaică (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)leoáică s. f.,
g.-d. art. leoáicei; pl. leoáiceleoaică (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEOÁICĂ, leoaice, s. f. Femela leului
1. [
Pr.:
le-oai-] —
Leu1 +
suf. -oaică.leoaĭcă (Dicționaru limbii românești, 1939)leoáĭcă f., pl.
e (
oaĭ o singură silabă:
le-oaĭ-că). Femela leuluĭ. – Vechĭ și
leoaĭe, pl. ca
lighioaĭe.