lentoare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LENTOÁRE, lentori, s. f. (Franțuzism) Încetineală. – Din
fr. lenteur.lentoare (Dicționar de neologisme, 1986)LENTOÁRE s.f. (
Franțuzism) Încetineală; (
fig.) greutate în înțelegere. [Cf. fr.
lenteur].
lentoare (Marele dicționar de neologisme, 2000)LENTOÁRE s. f. încetineală; (fig.) caracterul celui care nu înțelege repede. (< fr.
lenteur)
lentoare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)*lentoáre s. f.,
g.-d. art. lentóriilentoare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LENTOÁRE s. f. încetineală. — Din
fr. lenteur.