lentă - explicat in DEX

lentă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LÉNTĂ, lente, s. f. Panglică lată de mătase pe care o poartă regii, demnitarii, cei decorați etc. la solemnități. – Din rus. lenta.

lentă (Dicționar de neologisme, 1986)
LÉNTĂ s.f. Cordon de mătase care se poartă în diagonal peste piept la solemnități de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații. [< rus. lenta].

lentă (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LÉNTĂ s. f. cordon de mătase care se poartă în diagonală, peste piept, de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații, la solemnități. (< rus. lenta)

lentă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)
léntă (lénte), s. f. – Șnur al unei decorații sau ordin. Rus. lenta (Tiktin).

lentă (Dicționaru limbii românești, 1939)
léntă f., pl. e (rus. lénta, cordică, lentă, d. ol. lint, cordică). Panglică lată, cordon distinctiv purtat pe umăr ca decorațiune.

lentă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
léntă s. f., g.-d. art. léntei; pl. lénte

lentă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lentă f. cordon lat cu decorațiuni purtat curmeziș peste umăr (la solemnități). [Rus. LENTA].

lentă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LÉNTĂ, lente, s. f. Panglică lată de mătase pe care o poartă regii, demnitarii, cei decorați etc. la solemnități. — Din rus. lenta.