lent - explicat in DEX

lent (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LENT, -Ă, lenți, -te, adj. Încet, domol. – Din fr. lent, lat. lentus.

lent (Dicționar de neologisme, 1986)
LENT, -Ă adj. Încet, lin, domol. [Pl. -nți, -nte. / < fr. lent, it. lento, lat. lentus].

lent (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LENT, -Ă adj. încet, lin, domol. (< fr. lent, lat. lentus)

lent (Dicționar de argou al limbii române, 2007)
lent, lenți s. m. locotenent.

lent (Dicționaru limbii românești, 1939)
*lent, -ă adj. (lat. léntus. V. alint). Încet, lin, cu mișcărĭ rare: mers lent. Fig. Inteligență lentă, leneșă, greoaĭe. Adv. În mod lent: acest rîŭ curge lent.

lent (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
lent adj. m., pl. lenți; f. léntă, pl. lénte

lent (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
lent a. încet.

lent (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LENT, -Ă, lenți, -te, adj. încet, domol. — Din fr. lent, lat. lentus.