lentilă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LENTÍLĂ, lentile, s. f. 1. Piesă optică transparentă, de obicei mărginită de două suprafețe curbate (sau de una sferică și de una plană), care dă imaginea reală sau virtuală a unui obiect. ◊
Lentilă de contact = lentilă fină aplicată direct pe globul ocular în dreptul irisului, pentru corectarea vederii.
2. Inel metalic care asigură legătura între două țevi de metal sau între o țeavă și un perete de metal.
3. (În siderurgie) Lupă.
4. (În sintagma)
Lentilă electronică = dispozitiv care produce un câmp electric sau magnetic de o anumită configurație și simetric, astfel încât să poată modifica traiectoriile electronilor. – Din
fr. lentille.