lentă (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LÉNTĂ, lente, s. f. Panglică lată de mătase pe care o poartă regii, demnitarii, cei decorați etc. la solemnități. – Din
rus. lenta.lentă (Dicționar de neologisme, 1986)LÉNTĂ s.f. Cordon de mătase care se poartă în diagonal peste piept la solemnități de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații. [< rus.
lenta].
lentă (Marele dicționar de neologisme, 2000)LÉNTĂ s. f. cordon de mătase care se poartă în diagonală, peste piept, de către suverani sau de posesorii unei înalte decorații, la solemnități. (< rus.
lenta)
lentă (Dicționarul etimologic român, 1958-1966)léntă (lénte), s. f. – Șnur al unei decorații sau ordin.
Rus. lenta (Tiktin).
lentă (Dicționaru limbii românești, 1939)léntă f., pl.
e (rus.
lénta, cordică, lentă, d. ol.
lint, cordică). Panglică lată, cordon distinctiv purtat pe umăr ca decorațiune.
lentă (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)léntă s. f.,
g.-d. art. léntei; pl. léntelentă (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)lentă f. cordon lat cu decorațiuni purtat curmeziș peste umăr (la solemnități). [Rus. LENTA].
lentă (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LÉNTĂ, lente, s. f. Panglică lată de mătase pe care o poartă regii, demnitarii, cei decorați etc. la solemnități. — Din
rus. lenta.