lehămeti (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEHĂMETÍ, lehămetesc, vb. IV.
Refl. (
Reg.) A se sătura, a se plictisi, a se dezgusta, a se scârbi total (de ceva sau de cineva); a se lehămetisi, a se lehămetui. [
Var.:
lehămețí vb. IV] – Din
lehamete.lehămeti (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)!lehămetí (a se ~) (
reg.)
vb. refl.,
ind. prez. 3
sg. se lehămetéște, imperf. 3
sg. se lehămeteá; conj. prez. 3
să se lehămeteáscălehămeti (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEHĂMETÍ, lehămetesc, vb. IV.
Refl. (
Reg.) A se sătura, a se plictisi, a se dezgusta, a se scârbi total (de ceva sau de cineva); a se lehămetisi, a se lehămetui. [
Var.:
lehămețí vb. IV] — Din
lehamete.