legumire(Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998) LEGUMÍRE,legumiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a legumi și rezultatul ei. – V. legumi.
legumire(Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005) legumíre (reg.) s. f., g.-d. art. legumírii; pl. legumíri
legumire(Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009) LEGUMÍRE,legamiri, s. f. (Reg.) Acțiunea de a legumi și rezultatul ei. — V. legumi.