leguminos - explicat in DEX

leguminos (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEGUMINÓS, -OÁSĂ, leguminoși, -oase, adj. (Despre plante) Al cărui fruct este o păstaie. ♦ (Substantivat, f.pl.) Familie de plante dicotiledonate al căror fruct este o păstaie; (și la sg.) plantă din această familie. – Din fr. légumineux.

leguminos (Dicționar de neologisme, 1986)
LEGUMINÓS, -OÁSĂ adj. (Despre plante) Care are ca fruct o păstaie. // s.f.pl. Familie de plante dicotiledonate cu frunze alterne compuse și flori cu aspect de fluture, având ca fruct o păstaie; (la sg.) plantă din această familie. [< fr. légumineux, légumineuses, cf. lat. legumen – păstaie].

leguminos (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LEGUMINÓS, -OÁSĂ I. adj. (despre plante) care are ca fruct o păstaie. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate, erbacee sau lemnoase, cu frunze alterne compuse și flori cu aspect de fluture, având ca fruct o păstaie; papilionacee. (< fr. légumineux, /II/ légumineuses)

leguminos (Dicționaru limbii românești, 1939)
*leguminós, -oásă adj. (lat. leguminosus). Bot. Al căruĭ fruct e o păstaĭe care dă de cele maĭ multe orĭ o legumă (fasolea, mazărea, bobu, borceagu, măzărichea ș. a.). S. f. O familie de plante dintre care principalele-s papilionaceele.

leguminos (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
leguminós adj. m., pl. leguminóși; f. leguminoásă, pl. leguminoáse

leguminos (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
leguminos a. care are drept fruct o teacă, ca fasolea, mazărea.

leguminos (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEGUMINÓS, -OÁSĂ, leguminoși, -oase, adj. (Despre plante) Al cărui fruct este o păstaie. ♦ (Substantivat, f. pl.) Familie de plante dicotiledonate al căror fruct este o păstaie; (și la sg.) plantă din această familie. — Din fr. légumineux.