legaliza (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)LEGALIZÁ, legalizez, vb. I.
Tranz. A atesta autenticitatea; a da formă legală unui act, unui document. ♦ A da caracter legal unui fapt, unei situații, a face să fie recunoscut în mod oficial. – Din
fr. légaliser.legaliza (Dicționar de neologisme, 1986)LEGALIZÁ vb. I. tr. A da valabilitate, formă legală (unui act). [Cf. fr.
légaliser].
legaliza (Marele dicționar de neologisme, 2000)LEGALIZÁ vb. tr. a da valabilitate, formă legală (unui act). (< fr.
légaliser)
legaliza (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)legalizá (a ~) vb.,
ind. prez. 3
legalizeázălegaliza (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)LEGALIZÁ, legalizez, vb. 1.
Tranz. A atesta autenticitatea; a da formă legală unui act, unui document. ♦ A da caracter legal unui fapt, unei situații, a face să fie recunoscut în mod oficial. — Din
fr. legaliser.legalizà (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)legalizà v. a învesti un act cu formele legale.