legalizare - explicat in DEX

legalizare (Dicționarul explicativ al limbii române, ediția a II-a, 1998)
LEGALIZÁRE, legalizări, s. f. Acțiunea de a legaliza și rezultatul ei. – V. legaliza.

legalizare (Dicționar de neologisme, 1986)
LEGALIZÁRE s.f. Acțiunea de a legaliza și rezultatul ei. ♦ (Jur.) Atestare de către notariatul de stat a autenticității semnăturii de pe un act sau a conformității unei copii, a unei traduceri cu originalul etc. [< legaliza].

legalizare (Marele dicționar de neologisme, 2000)
LEGALIZÁRE s. f. acțiunea de a legaliza. ◊ (jur.) atestare de către notariatul de stat a autenticității semnăturii după un act sau a conformității unei copii, a unei traduceri, cu originalul. (< legaliza)

legalizare (Dicționar ortografic, ortoepic și morfologic al limbii române, ediția a II-a revăzută și adăugită, 2005)
legalizáre s. f., g.-d. art. legalizắrii; pl. legalizắri

legalizare (Dicționar universal al limbei române, ediția a VI-a, 1929)
legalizare f. mărturisire prin care un funcționar public certifică autenticitatea unei semnături.

legalizare (Dicționarul explicativ al limbii române (ediția a II-a revăzută și adăugită), 2009)
LEGALIZÁRE, legalizări, s. f. Acțiunea de a legaliza și rezultatul ei. ♦ Atestare de către un notar public a autenticității semnăturii unui înscris sau a conformității unei copii, a unei traduceri etc. cu originalul. — V. legaliza.